Albul De Ordin Superior

Când se utilizează o sursă de lumină albă trebuie avut în vedere existenţa unui spectru continuu al acestuia cuprins între lungimile de undă λr=760nm (roşu)
şi λv=400nm (violet). Analizând tabloul de interferenţă obţinut în acest caz se observă existenţa franjei luminoase centrale albe mărginită în două franje întunecate,
pentru ca apoi să apară franje colorate (spectre) dispuse de o parte şi de alta a maximului luminos central începând cu violet şi terminând cu roşu.
Întrucât condiţiile de interferenţă sunt diferite pentru lungimi de undă diferite şi deoarece franjele colorate se lărgesc pe măsura creşterii ordinului de interferenţă
(depărtării de fraja luminoasă centrală) se ajunge la suprapunerea acestor franje (în general, pentru un ordin de interferenţă k>4).
Suprapunerea acestor franje duce la apariţia unei coloraţii albe pentru ochi, numită „alb de ordin superior”.
Examinarea spectroscopica acestei corelaţii se constată existenţa unui spectru alb cu radiaţii de la roşu la violet, brazdat de linii negre care corespund minimelor
de interferenţă din acel loc pentru acele radiaţii care lipsesc din spectru. Acest spectru se numeşte spectru canelat.
Trebuie menţionat, în final, că fenomenul de interferenţă respectă principiul conservării energiei. Ecranul, în ansamblu primeşte o energie totală egală cu suma
energiilor trimise de cele două surse; fenomenele de interferenţă nu schimbă decât repartiţia acestei energii.

Unless otherwise stated, the content of this page is licensed under Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 License