Componenta Rosie

Pe la mijlocul anilor 1960 in lampile mercurice cu mare presiune s-a amestecat un compus din metal rar. Acesta avea o fluorescenta rosie din lumina mercurului.
Aceste lampi erau mult mai mici decat tubul luminos fluorescent, iar prin elaborarea unui circuit electric adecvat, puteau fi inserate in duliile becurilor
incandescente traditionale. Consumul lor era doar un sfert din consumul becurilor obisnuite si produceau mai putina caldura. Daca aburul de mercur
aflat sub mare presiune se amesteca cu anumite metale – thaliu, disproziu, indiu si sodiu – componenta culorii se ameliora din nou. Lumina lampilor de
metal halogenid e aproape naturala, randamentul atinge 80-85 lumen/watt. La iluminarea studiourilor se folosesc lampi de metal halogenid cu putere de
o mie de wati, inchise in clopot de reflector din sticla presata. Ele au luat si locul lampilor cu arc carbonic, folosite in sistemele de iluminat pentru spatii exterioare
in televiziune. O modalitate de a creste fidelitatea componentei cromatice este cresterea presiunii aburului in interiorul lampilor de sodiu. Problema este ca
la presiuni inalte sticla tubului nu rezista la actiunea chimica a aburului de sodiu plin de ioni, ce produce temperaturi de aprox. 700o C. pentru eliminarea
problemei s-au inventat numeroase metode. Putem folosi tuburi din oxid de aluminiu, ceramica sau cuart, sau putem captusi sticla tubului cu pulbere de difuziune.
Azi se gasesc in comert multe tipuri de lampi cu sodiu sub mare presiune. Producatorii experimenteaza tuburi luminoase cu xenon, care emit o lumina cu o
componenta cromatica aproape identica cu cea a luminii naturale. Dar electroluminescenta – propietatea ce ar putea face ca peretii si tavanul sa fie
fluorescenti – pare a fi pentru moment o metoda de iluminare a viitorului.

Unless otherwise stated, the content of this page is licensed under Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 License