Halogeni

In lampile wolfram-halogen, evaporarea e incetinita prin alta metoda. In interiorul becului e introdusa o cantitate mica de halogen – iod sau brom.
Acestia formeaza compusi instabili cu wolframul, care dupa evaporare se condenseaza pe filament, si nu pe suprafata interioara a invelisului de sticla.
Insa halogenii reactioneaza si cu sticla, de aceea becul trebuie fabricat in cuart, ceea ce creste costul productiei. Lampile de wolfram-halogen pot functiona
la temperaturi mai ridicate, emitand lumina mai puternica, mai alba, fara sa scada insa durata de viata. Lampile cu descarcare electrica in mediu gazos,
se folosesc de la inceputul anilor ’30. Din primele modele s-a evacuat aerul, apoi au fost umplute cu cantitati mici de neon. Pe cei doi electrozi aflati la
capetele tubului s-a conectat curent de mare tensiune. Intre electrozi se produc descarcari electrice, emitand o lumina purpurie. Deoarece din tuburi se
puteau modela litere sau alte forme; acestea au fost repede utilizate in scop publicitar. Asa s-a nascut iluminarea cu neon, nelipsita din centrul marilor orase.
Experimente cu alte gaze au introdus o gama larga de culori. Lampile cu sodiu care functioneaza sub o presiune scazuta de aburi, emit o lumina galbena
monocroma, fiind folosite la iluminarea strazilor. Randamentul primelor lampi cu sodium era de 70 lumeni/watt, azi putand atinge si 200 lumeni/watt.

Unless otherwise stated, the content of this page is licensed under Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 License