Haloul

Prima descriere a acestui fenomen s-a făcut la Roma în 1637 şi a fost numit „cearcănul Soarelui" In jurul Soarelui se găsesc două cercuri concentrice colorate în culorile curcubeului).
Atât cercurile cât şi Soarele sunt tăiate printr-o linie albă, strălucitoare paralelă cu orizontul. La locul de intersecţie a acestei linii cu cercul mic se află două
pete mari luminoase asemănătoare Soarelui (Sori falşi) iar deasupra şi dedesubtul cercului două semicercuri luminoase.
Acest halou apare mai rar în zonele temperate şi mai des în zonele Polare.
Haloul ia naştere când în faţa Soarelui sau a Lunii se găsesc fâşii de nori subţiri formaţi din cristale fine de gheaţă. După felul în care sunt aşezate aceste cristale,
haloul poate avea diferite forme. Rolul cristalelor de gheaţă în formarea haloului este important, lumina se refractă pe feţele cristalelor şi apoi se reflectă după diferite direcţii.
Refractându-se prin prisma de gheaţă lumina albă a Soarelui se descompune în raze colorate de aceea cercul haloului este colorat ca al curcubeului dar
ordinea culorilor este inversă: în partea exterioară este culoarea albastră iar în partea interioară este culoarea roşie. Cristalele mici de gheaţă (care pot avea mai multe
forme şi se pot aşeza în diverse poziţii faţă de razele incidente) luate împreună cu picăturile de apă şi praful din atmosferă pot modifica atât de neobişnuit direcţiile razelor
de soare si putem vedea proiectate pe cer diferite figuri luminoase: stâlpi, cruci, sori falşi.

nm_sun_dog_080617_ssh.jpg
Unless otherwise stated, the content of this page is licensed under Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 License