Poluarea Electromagnetica A Mediului

Operatorul uman, în activitatea sa de îndeplinire a rolului său de a conduce un proces tehnologic, este supus influentei câmpurilor electromagnetice. Principala acţiune a câmpurilor electromagnetice asupra organismului uman constă în agravarea sau accelerarea apariţiei bolilor cardiace, vasculare, neurologice şi psihice. Această influenţă, care depinde de intensitatea câmpurilor electromagnetice şi de durata de expunere, este în continuă creştere datorită măririi numărului de surse poluante cu câmpuri electromagnetice. Pentru aprecierea influentei câmpurilor electromagnetice asupra organismelor vii s-au făcut cercetări experimentale asupra unui individ separat şi asupra unui grup de indivizi, de diferite vârste, pe durate diferite de expunere în timpul serviciului şi pentru diferiţi parametrii ai factorilor poluanţi.
Principalele surse de poluare sunt :
• Câmpul electric natural al Pământului care depinde de latitudine şi altitudine
• Câmpul electric static artificial ( care de exemplu apare în procesul de prelucrare a unor mase plastice, în utilizarea unor ţesături din materiale sintetice etc. )
• Câmpul magnetic terestru ( care are o componentă variabilă, numită furtună magnetică, în funcţie de fenomene astronomice, ca de exemplu datorită exploziilor solare )
• Câmpurile electromagnetice naturale ( de exemplu de la fulgere )
• Câmpurile electromagnetice artificiale ( de exemplu, undele radio în gama 3105 - 3107 Hz, reţelele industriale de alimentare cu energie electrică, la frecvenţa de 50 Hz etc. )
În prezent, pe plan mondial, se întreprind acţiuni pentru limitarea efectelor câmpurilor electromagnetice asupra organismelor vii, dintre care cele mai importante sunt:
- Normarea intensităţii admisibile ale câmpurilor electromagnetice, pentru activitati industriale şi pentru locuinţe, în centre urbane sau rurale. Această diferenţiere este necesară deoarece timpul de expunere a unei persoane diferă într-o activitate industrială şi în spaţiul de locuit. De exemplu, în SUA este recomandată densitatea de putere maximă a câmpului electromagnetic de 10 mW/cm2, în domeniul de frecvenţe de 10 105 MHz. În multe ţări sunt elaborate tabele, prin care se determină valorile admisibile în funcţie de timpul de expunere.
- Aplicarea de măsuri de protecţie în desfăşurarea unor activităţi cu surse de câmpuri electromagnetice, dintre care se pot menţiona :
- Protecţia faţă de câmpuri magnetice puternice, constante şi de joasă frecvenţă, realizând ecrane din materiale feromagnetice care au o permeabilitate ridicată, ca de exemplu din aliaje fier–nichel.
- Protecţia prin limitarea timpului de expunere, utilizând aparate de avertizare acustică sau optica.
- Protecţia prin desfăşurarea activităţilor la distanţă calculată faţă de sursa de câmp electromagnetic, se face utilizând relaţii empirice în care intervin parametrii sursei radiante.
- Protecţia prin utilizarea unor ecrane ale locului de munca, ca de exemplu a unor încăperi formate din plase metalice.
- Protecţia prin utilizarea unor suprafeţe reflectorizante ale câmpului electromagnetic, ca de exemplu a unor folii metalice.
- Protecţia prin utilizarea unor halate sau alte articole de îmbrăcăminte de protecţie, realizate din ţesături din bumbac, mătase, etc. , în structura cărora intră fire subţiri metalice, care de exemplu formează ochiuri de dimensiunile 0,5 si 0,5 mm.
Cercetările recente privind influenţa câmpurilor electromagnetice asupra organismelor vii, au demonstrat că acestea actioneaza într-un mod deosebit de complex asupra fenomenelor intracelulare, asupra celulelor şi organelor şi organismului pe ansamblu. În prezent cercetările în acest domeniu sunt dirijate spre elaborarea de noi normative privind sursele de poluare şi pentru implementarea de noi tehnici de protecţie a omului faţă de influenţa câmpurilor electromagnetice.

Unless otherwise stated, the content of this page is licensed under Creative Commons Attribution-ShareAlike 3.0 License